Zilnic auzim în toate mediile de informare cât de mult s-a schimbat planeta noastră în ultimele decenii, OMUL fiind cel ce a contribuit în mod decisiv la această schimbare. În dorința lor de a controla natura, la început în numele cunoașterii, iar mai târziu în numele confortului, oamenii au supus mediul la diverse „teste de rezistență”. Pe lângă laboratoarele de la Măgurele, observatorul atmosferic mai are în componență alte câteva stații, la Băneasa, Iași, Cluj și Timișoara, unde se fac măsurători ale compoziției și proprietăților aerului, nu doar la nivelul solului, ci și în altitudine, până la înălțimi de 15 km. Dispozitivele de teledetecție sondează straturile înalte pentru a detecta ozonul, particulele de praf, cenușă vulcanică sau fum provenit de la incendii. Datele sunt centralizate și analizate la Măgurele, apoi sunt transmise rețelelor europene și globale de profil.